beibi.

Ne pendulam in fiecare zi intre realitate si fictiune...ajungem sa traim fara sa stim unde suntem. Filmele sunt inspirate din viata, din trairi umane transpuse intr-o miscare fotografica. Atunci viata ce este? Din ce se inspira? Oare nu e tot o fictiune? Intalnim in filme senzatii de tot felul, care ne afecteaza emotional doar sub presiunea momentului, pe care le traim intens, le suprapunem povestilor noastre si reusim sa ne regasim in acestea. Totul se reflecta in personalitatile noastre. In lumea in care traim, aproape nimic nu mai are validitate, persoane false cu multe masti actoricesti cu care inevitabil ne confruntam. Confruntari dure care ne lasa un gust amar, care ne rapesc increderea in "celalalt". Ne lasam purtati de imaginea filmelor, sau incercam sa traim realist? Dar pana la urma viata nu e tot un film? Tiparele nu mai au limite, oamenii ne demonstreaza la tot pasul ca stereotipurile sunt banale.
Ochii vad, ei vorbesc chiar si atunci cand nu spunem nimic.