beibi.

Puteti sa va estimati concentratia de stapanire a emotiilor? Sunteti menit sa faceti fata oricarei situatii? Aveti un scut psihic puternic? Stim cu totii ca starile emotionale marcheaza comportamentul individului, fiind personalizate de diferitii factori externi sau interni- incepand de la ocupatie si ajungand pana la urmarile influentelor din partea celorlalti asupra alegerilor si a deciziilor dvs.

Va invit sa completati urmatorul chestionar, care o sa va ajute sa va autocunoasteti mai bine laturile sensibilitatii, deoarece intrebarile sunt formulate in asa natura incat sa poata umple anumite goluri si sa puna semne de punctuatie in eventualele dubii existente.

Mi-ai invadat mintile fara pic de rusine sau parere de rau. Hmm! Nu te-ai gandit ca poti crea dependenta? Eh, aflii acum ca sunt depedenta de tine, dragul meu.
Stii cat te iubesc? De unde sa stii? Chiar nici eu nu am idee cateodata ... e prea mult pentru gandirea mea, pentru gandirea omeneasca. Stii bine ca iubirea e irationala, de-asta e mai bine sa fie simtita si aratata, decat spusa. De-asta se mai intampla sa ma suni cand esti in starea ta de fericire maxima...sa-mi zici cat ma iubesti..caci atunci zici sigur adevarul.


Vino la mine! Arunca-te in bratele mele si uita grijile, lumea de afara - parintii, prietenii, nereusita la bac, evenimentele cotidiene, lasa muzica deoparte si ...hai sa ne imaginam ca doar atat exista in lumea asta: tu, eu, un tricou lung, un cearsaf alb racoritor si o crema de corp care te imbata cu mirosul ala intepator de visinata.
Vreau doar sa ma tii in brate... sa imi dai drumul doar cand iti voi spune eu “gata”, dar crede-ma, ai muuuuult de asteptat.
Eu imbracata in tricoul tau cel lung ... tu jucandu-te in parul meu, in timp ce vorbesc aiurea, apoi sa iti mangai chipul, sa te iau (iarasi) in brate, sa te tin strans, sa te simt asa ... aproape; sa te simt al meu, sa te simti iubit!

Ma amuza ca observi fiecare gresela a mea si o accentuezi. E ciudat, fiindca nu o faci cu rautate, ba chiar o spui intr-un amuzament de nedeslusit. Ce as mai putea vrea de la tine? Sa fii aici, atat, si as fii pe deplin multumita, impacata, fericita, iubita...satisfacuta.:">

Ah, cat imi place felul tau de a fi: imi place ca desi pari un tip dur, esti atat de delicat... cu mine. Chiar si cu mine faci cateodata pe duru. Dar te cunosc prea bine si iti deslusesc planurile smechere. Nici nu am nevoie sa te porti frumos cu altii, ma intereseaza totul unitar- noi. Imi place sa te iubesc, imi place cand imi spui ca ma iubesti. Imi placi cand razi, parca esti un copil care si-a revenit dupa un insuficient luat la scoala, imi place ca ascunzi entuziasmul, dar te bucura un gest minor, daca vine de undeva din adancul marii -sufletului. Te iubesc pentru ca ma faci sa ma indragostesc tot mai mult de tine, pentru ca imi trimiti mesaje si imi spui ...ceea ce simti, pentru ca iti place sa ma joc cu unghiile pe burtica ta, pentru ca... pentru ca sunt prea multe motive sa le pot insira aici. Imi placi pentru ca esti copil, esti pur, desi iti mai bagi si scoti (verbal).

Imi place la nebunie sa te iubesc...

Sti ce e o amintire?

O parte din tine. Un "tu" al tau de mai demult. Sti ce se intampla cand aceste amintiri raman undeva in trecut? Pierzi o parte din tine. Te pierzi undeva in trecutul tau. Uiti de ce-ai fost. De cum ai fost. Toti plecam dintr-un anumit punct mai placut sau nu in viata. Si refuzi sa-ti amintesti acel punct de plecare. Iti impui si iti insusesti “inexistenta” ireala a acelui trecut din tine. Tragic...

din nou..dezechilibrata fiind pe firul vietii mele cotidiene bulversata din toate partile..nu mi a mai ramas nimic.decat un impuls de a merge inainte.

era o lumina de dupa-amiaza duminicala, cu soare care pare si el mai curand la plimbare decat la lucru. tremur toata.perdelele lasate mi-au turnat otrava in sange.
dungi ascutite de umbra imi navaleau chipu-mi desfigurat, lipsit de aura ce ma invaluia pana nu demult.nu ma recunosteam.respiram si de fapt suspinam.cearcanele adanci imi tradau starea de'bine'.se vede ca n-am dormit de o saptamana`ncoa.
odata stateam in acelasi pat,dar ii simteam palmele fine mangaindu-mi corpul.

era de vis.era raiul pe pamant.un seism puternic mi-a transformat viata intr-un calvar,intr-un dezastru continuu, un iad in care abia mai pot respira,apasata fiind de caldura mortala ce ma apasa. si-mi traiesc viata.nu ma mai surprinde nimic.

suna telefonul.
[ei uite ca de data asta m-am inselat:D.ce-o mai fi si de data asta?]
si raspund evaziv.

-da?!
-buna puiule..stii..m am gandit mai bine..mi am dat seama cat de mult imi lipsesti.
[ma luminasem la fata.sa-i zic si eu ca-i simt lipsa?]
-nu stiu ce sa zic..e cam tarziu acum.nu crezi?
-nu e tarziu.e 4 dupa`amiaza.
[acelasi ton.]
-totusi..s au spus prea multe.au trecut 5 saptamani. imi e bine asa.
[da de unde!:-j]
-stiu.am fost un prost.am incercat sa obtin ceva mai bun.dar nu se poate.esti fiinta vitala pentru mine.
[amutisem.]
-pai..
-pot sa vin sa te vad?macar cateva minute.te rog.nu mai pot asa.
-in regula.te astept la mine intr-o ora.

dupa o ora bate la usa.il las sa intre.

se repede la gatul meu.ma strange tare in brate si ma saruta,tragandu-ma de par.stia ca-mi place.un fior imi strabate intregul corp.
intram in camera.amandoi tacuti.in patul de langa draperiile de culoarea gutuii.
n-am rezistat.ii ridic usor tricoul larg cu imprimeu cauciucat.imi plimb palmele pe langa corpul lui si ii soptesc la ureche:
'mi-a fost dor de corpul asta.vreau sa facem dragoste.'
totul a decurs de la sine.in asternuturile`mi albe s-a impregnat din nou parfumul lui.am trait cele mai frumoase ore din viata mea.ma invelesc si eu intr`un cearceaf si ma duc sa-i pregatesc o cafea si niste paine prajita.
ma intorc si patul era neatins.nicio haina pe jos.toate la locul lor. cheile insa nu erau in usa. un posted era cazut jos.
'nu veni dupa mine.mi-am dat seama ca nu te merit. imi pare rau ca a a iesit asa.nu te voi uita niciodata.'
si din nou imi zic..:
'sunt o holograma..'

si tine minte!exista imagini care nu pot fi uitate cu usurinta!