beibi.

Am lasat incet oblonul sa fie intuneric atunci cand vii... daca vii azi la mine...
Nu m-am sinchisit sa fac patul.. nu mi-am aerisit cearceafu pentru ca vreau ca mirosul tau sa se imbibe in cearceaful meu si sa formeze o tonalitate de toamna.
Imi place sa te iau de mana cand intri in casa si sa te duc sa-ti arat camera mica intunecata si tu sa clipesti amuzat la mine... sa-ti spun ca oblonul ii da un aer american si tu sa nu razi ci sa intelegi ce vreau eu sa spun...Din drumul de la usa pana in dormitor narile mele incep sa traga cu nesat mirosul tau si mana mea isi aminteste ce bine se potriveste in forma palmei tale... Si chiar daca e intuneric... ochii tai nu-mi parasesc privirea...in timp ce imi saruti palma inainte de a-mi lasa mana sa cada goala...
Imi place ca ne asezam ingramaditi pe jos sub fereastra deschisa cu oblonul tras si ne sorbim din ochi si nari fara cuvinte fara gesturi...
Imi imaginez incet ca ma tragi mai aproape cand tresar uneori nerealizand la ce pot ajunge... cu un oftat adanc iti plimbi degetele prin parul meu si fortand putin imi tragi capul mai aproape de tine... imi vari brusc mainile modelandu`ma ca pe o bucata de lut..conturandu`mi silueta si conturandu`mi restul formelor.

stiu ca trebuie sa pleci si nu vreau... dar azi te-am gasit, te-am primit si nu vreau sa te las sa pleci... ochii imi ard... in gand iti spun multe dar cu voce tare nimic de frica sa nu stric momentul... si pleci... imi arunci o privire peste umar... o privire in care-ti vad doar un ochi... si ai plecat...
raman cu capul pironit in tavan..cu lacrimile impreunate la baza gatului... mi-ai lasat astenuturile ravasite si o dara din placerea pe care ai simtit-o mai devreme,placere intrerupta brusc.nu te gandesti ca ai lasat in urma un suflet strivit imibibat de disperare, dezamagire si deznadejde.Inima imi bate tare tare semn ca ai fost aici... merg de la usa pana in dormitor inhaland urma mirosului tau...dar ramane lumina. Lumina din fiecare. ca o speranta ca o sa te intorci candva. ramane si durerea.durerea din fiecare. ca o rana veche peste care se aşază indiferenţa.Uneori nu poţi alege fără să pierzi. Alteori pierzi fără să ai de ales. Sunt clipe când ai spune că poţi atinge marginea timpului. Şi clipe când timpul îşi face singur legea, alergând fără să poţi ţine pasul cu el. Poate ca vremea noastra a trecut...poate.

in final imi iau incet geanta... imi pronuntez buzele cu o linie fina de ruj... cheile... e ora 13... plec la serviciu... cu tine in minte.. deja mi-e dor de tine...
O lacrima imi brazdeaza fata, imi face o carare de la ochi pana la gat, in timp ce privirea mi se pierde lin in citadinul peisaj monoton ce ma inconjoara.