trecut sfaramat.

pe digul pustiu..intr`un rasarit azuriu..valurile marii parsive izbeau stancile bolnave, impodobite cu zeci de alge. nici pietrele nu ii mai faceau rani in calcaiele ei fine. vantul ii mangaia parul si parca isi pierdea privirea in adancul marii, prefacandu`se la suprafata in spuma.

pe o banca, statea ea singuratica si melancolica, se gandea la el. la taria pe care a avut-o cand a plecat si a lasat in urma doar suspine si gauri din suflet.
si-a dat seama ca nu e el acela.nu e el acela care merita dragostea , grija si lacrimile ei, desi dintotdeauna i le.a pus pe sticla sufletului neconditionat. asta era singurul fapt care o nemultumea. gandurile ii erau ravasite si calcate in picioare de ecoul pasilor lui, si, in final, de usa inchisa cu atata forta. isi aducea aminte de ultimele 'flashuri' de priviri ultimele amprente pierdute pe pielea ei fina. ultimele gesturi si atingeri discrete au fost doar seci,nici pe departe tulburatoare..iar in final..isi amintea de ultimele cuvinte ale lui..'imi pare rau..iarta`ma..'

inca mai simtea mireasma ploilor si al florilor de mai, iar gustul picaturilor de roua ce le`a pecetluit falsa poveste de iubire o izbeste de cand a plecat , in fiecare dimineata rece de rapciune.parca si fiorul primei nopti de dragoste ii strapungea sufletul.

el lasase o gaura adanca in trecutul ei limpede. cu fiecare oftat, speranta ei de a-l uita se stinge.se stinge si se afunda in mare...

zambeste usor, absent, putin amar si indiferent in timp ce nisipul fin i se scurge printre degete.asa s`a scurs si timpul in care au fost impreuna.s-a transformat in pulbere.

ultima despartire de prima iubire...

0 Response to "trecut sfaramat."