Message received:
'Mă vei ierta vreodată? Nu credeam că îţi pot greşi aşa. Nu credeam nici ca ma vei putea ierta de atatea ori pana acum. Niciodată nu m-am gândit la ce simţi , la ce gândeşti … la ce speri, defapt. Te iubesc. Îmi eşti aerul şi apa din trup şi mi-eşti sângele amar din suflet. Sânge închegat pe care aş vrea să-l dau afară într-un tampon stricat. Mi-eşti cenuşa din foc. Ești aroma din cafeaua care ma trezește dimineața. Aş vrea să-ţi spun asta, jucat teatral, din dreapta ta acuma. Păcat, că ai plecat fără să mă iei şi pe mine. Impreuna treceau secundele, minutele, orele, zilele, saptamanile, lunile înlănțuite. Poate că acuma îţi e bine, sau nu. Poate mă iubeşti de unde ai fi tu...'Nu mai am cu cine să-mi beau ceaiurile sau ciocalatele calde. Să-mi învelesc lacrimile şi sufletul de frig.
Eşti un prost.
Poate că acuma mi-ai urla că şi eu sunt o proastă. Da frate ! Sunt o proastă şi o egoistă. (știi tu vorbea mea-'Într-o lume egoista, doar egoiștii reușesc!') Numai la mine mă gândesc. Uite … vezi? Poate că asta ai vrut să-mi arăţi. Că sunt o proastă. M-ai făcut sa cred ca sunt o proasta. Ei bine ... ai reuşit!?
Si acum, în ritmul mintii mele, aștern pe hârtie cuvinte de pe fundul oceanului dinlăuntrul meu...cuvinte fără sens, odată lovite de stâncile înghețate.
VREI SA TE ÎNTORCI ACUM ?
Prea târziu. Ti-ai făcut-o cu mana ta. In timp, unii oameni se duc și alții le iau locul. M-ai avut îngenuchiată în faţa criptei tale veşnice. Dar m-ai pierdut...
Poate că, dacă ai şti că aş avea loc … ai veni după mine.
Hai! Vino înapoi! Nu vreau să-mi dai drumul la mână vreodată. Niciodată.
Te iubesc!
