Daca in timpul zilei strazile orasului iti ofera un spectacol dezolant prin griul caracteristic,prin comedia sadica ('mult zgomot pentru nimic') jucata de actorii care misuna pe scena saraciei (ca doar e criza), noaptea spectacolul este cu totul altul. Nedescrisa placere sa fumezi in adierea rece a vantului in timpul lunii ianuarie.
O ultima tigar
a uitata in pachetul ratacit intr'o geanta legata mereu de bratul tau. Sub un cer instelat nu ramane din tristul decor decat jocuri de umbre si lumini palide din preajma unui muzeu in care se zaresc mici vapai sau lumini vag. Din cand in cand rasuna si hohotele prietenei tale. Stati pe jos intr`un coltisor al vostru. Adesea pasati tigara de la una la alta. Impartiti totul(in afara de iubiti). Va pazesc niste felinare neinsufletite si suieratul vantului care se creioneaza pe fondul monoton al naturii moarte. Sunteti in siguranta doar amandoua. Doar cu mainile incrucisate, cu gentile pe umeri, cu parul ravasit..dar plutind in fumul aceleiasi tigari asteptate inca din ora de fizica in care dormeati una peste alta. Depanati amintirile verii care tocmai a trecut cu usurinta si este foarte mult ravnita in continuare sau taceti, asteptand ca gandurile voastre sa se impleteasca si sa va treziti la un moment dat spunand:'te gandesti la ce ma gandesc si eu?'. Din cand in cand, cand li se amortesc picioarele se ridica alene pe rand..fac 2`3 pasi si se trantesc iar jos,langa un gard. Ne imbata fumul din jur.
Pe alocuri,urme de pasi se aud pedaland rapid spre casa. Doctori, psihiatrii sau paznici..oameni in toata firea cu capetele pe umeri (nu ca noi-cu gandurile imprastiate)se uita si ei surprinsi, ridicand din spranceana stanga, cu pupilele dilatate la voi. De ce? Cand tocmai acum locurile isi dezvaluie frumusetea originara. Abia acum salcamii descumati de frunzele galbui par trufasi,tintind curajosi spre cer. Abia acum poti auzi fosnetul unui arici ratacit prin iarba, poti surprinde o pisica plimbandu'se pe strazi cu eleganta caracteristica. Abia acum puteti savura ultima tigara. Nici nu mai conteaza dezastrul din jur.:)
O ultima tigar
a uitata in pachetul ratacit intr'o geanta legata mereu de bratul tau. Sub un cer instelat nu ramane din tristul decor decat jocuri de umbre si lumini palide din preajma unui muzeu in care se zaresc mici vapai sau lumini vag. Din cand in cand rasuna si hohotele prietenei tale. Stati pe jos intr`un coltisor al vostru. Adesea pasati tigara de la una la alta. Impartiti totul(in afara de iubiti). Va pazesc niste felinare neinsufletite si suieratul vantului care se creioneaza pe fondul monoton al naturii moarte. Sunteti in siguranta doar amandoua. Doar cu mainile incrucisate, cu gentile pe umeri, cu parul ravasit..dar plutind in fumul aceleiasi tigari asteptate inca din ora de fizica in care dormeati una peste alta. Depanati amintirile verii care tocmai a trecut cu usurinta si este foarte mult ravnita in continuare sau taceti, asteptand ca gandurile voastre sa se impleteasca si sa va treziti la un moment dat spunand:'te gandesti la ce ma gandesc si eu?'. Din cand in cand, cand li se amortesc picioarele se ridica alene pe rand..fac 2`3 pasi si se trantesc iar jos,langa un gard. Ne imbata fumul din jur.Pe alocuri,urme de pasi se aud pedaland rapid spre casa. Doctori, psihiatrii sau paznici..oameni in toata firea cu capetele pe umeri (nu ca noi-cu gandurile imprastiate)se uita si ei surprinsi, ridicand din spranceana stanga, cu pupilele dilatate la voi. De ce? Cand tocmai acum locurile isi dezvaluie frumusetea originara. Abia acum salcamii descumati de frunzele galbui par trufasi,tintind curajosi spre cer. Abia acum poti auzi fosnetul unui arici ratacit prin iarba, poti surprinde o pisica plimbandu'se pe strazi cu eleganta caracteristica. Abia acum puteti savura ultima tigara. Nici nu mai conteaza dezastrul din jur.:)
