beibi.

pana si gandurile mele se intrebau daca mai au loc in mintea mea...
pana si imaginea mea te`a bantuit pretutindeni...

Iar eu... eu citeam moartea in ochii toamnei... si in acelasi timp simteam cum bate pulsul pamantului sub propria`mi talpa.
Si alergam... alergam cu gandul la tot ce`a fost...
Si am uitat... am uitat numarul larimilor varsate si al suspinelor adanci. Dar pan` la urma.. nu`mi pasa ce am uitat. Nu am uitat sa te iubesc.
Si incercam... incercam sa ma scutur de povara timpului.
Si da! Voiam sa scap de povara asta, de amintirea ta. Sa simt cum mi se rupe carnea sub piele incercand sa evadeze.
Si te cautam... te cautam zadarnic cu ideea ca n`o sa ma mai gazduiesti vreodata in sufletu` tau.
Si ma intrebam... ma intrebam de ce s`a prabusit totu`... dar nu`mi mai cer raspunsuri acum... e cam tarziu..

Si tu? Tu ce faceai in tot acest timp? Incercai sa minti timpul cu amintiri? Plangeai ca m`ai pierdut pentru prima data? Nu cred. Nu stiu. Nu stiu daca ai facut macar ceva din toate astea. Stiu doar ca existi! Ca te iubesc..

Pentru ca esti etern!
Pentru ca esti al meu!
Pentru ca te port in mintea mea!
Pentru ca te ador!
Pentru ca te astept!

Pentru ca te`am regasit. Te`am regasit in fiecare gand, fapta si cuvant. In gesturi marunte, pentru unii lipsite de importanta. In fiecare zambet, in fiecare privire ingrijorata. Te`am regasit in fiecare soapta sau atingere, in fiecare speranta, in fiecare criza de gelozie, in fiecare 'Te iubesc!' si in fiecare vorba de`a ta care imi incalzea sufletu` si imi deschidea mintea.

Si da. M`ai facut sa`mi recapat increderea in tine, mi`am turnat viata in mainile tale. Mi`ai facut viata suportabila, mi`ai inteles fiecare gand, mi`ai deslusit fiecare soapta plapanda ce tanjea dupa urechea ta, mi`ai iertat fiecare greseala cugetata sau nu.

Si te`am regasit. Si esti aici. acum. Si pentru totdeauna!
Te iubesc enorm! [asa cum esti, asa cum ai fost, si asa cum nu vei fi niciodata!]