-Iluzia unei iubiri, asta am simtit atata timp.Stiam ca va veni momntenul in care sa ma daruiesc complet unei iubiri, care ma va ucide. Tu ma ucizi, dar e o moarte dulce.
-Atunci iubirea noastra va fi o moarte care ne va duce pe amandoi in paradis?
-Vrei sa fi inger, vrei sa gusti din bunatatile paradisului nu?
-Draga mea, langa tine as putea sa fiu si inger si demon si nimic, pentru ca oricum tu ai fi totul.
-Iubitule, iubirea noastra ar putea fi o noapte, iar inimile noatre sa bata in acelasi ritm ca doua stele cazatoare. Ritmul unei simfonii profunde.
-Eu ma gandeam ca ar putea fi o mare. O mare in care sa ne avantam fara sa facem contactul cu apa. Daca as fi cu tine as putea merge pe apa neincetat.
-Este atat de placut sa stau aici cu tine, nu as mai pleca niciodata. Este un vis, un vis pe care il vad real. Stiam ca vei veni si am asteptat ziua in care sa ne cunoastem. Eu te vad altfel. Vad in tine un port de pe care vin si pleaca zambete inegalabile.
-Nu stiu cum sa-ti zic sa intelegi. Dar cand sunt cu tine totu-mi pare atat de clar... Ma simt atat de linstit privind marea cu tine. Parca as vedea toate chipurile care le-am vazut pana acum si parca as trai toate momentele pe care le-am trait pana acum. Parca mintea mea ar fi atacata de toate gandurile necugetate de pana acum... Parca as avea totul. De fapt am totul, numai avandu-te pe tine. Tu esti totul. Poti intelege asta? Nu uita niciodata asta, tu esti totul!
-Stii, trecutul cu viitorul se vor uni pentru a-ti reda tie iubirea prezenta. Sa nu uiti asta niciodata.
-Ce ai vrut sa spui cu asta?
-O sa iti dai seama la momentul potrivit, acum este prea devreme pentru a intelege. Ce simt eu acum nu poate fi comparat cu nimic, e de ajuns sa te stiu tinandu-ma in brate si privind amandoi marea. Este tot.
-Este tot ce ne-am dorit, tot ce ne-am fi putut dori, si tot ce ne vom dori vreodata.
-Iubito, priveste valurile cum se sparg in stanci. Se rup de aceasta lume si ne parasesc pe noi in ea. Ele se nasc pentru a muri si mor pentru a se naste din nou, de fiecare data mai puternice...
-Atunci iubirea noastra va fi o moarte care ne va duce pe amandoi in paradis?
-Vrei sa fi inger, vrei sa gusti din bunatatile paradisului nu?
-Draga mea, langa tine as putea sa fiu si inger si demon si nimic, pentru ca oricum tu ai fi totul.
-Iubitule, iubirea noastra ar putea fi o noapte, iar inimile noatre sa bata in acelasi ritm ca doua stele cazatoare. Ritmul unei simfonii profunde.
-Eu ma gandeam ca ar putea fi o mare. O mare in care sa ne avantam fara sa facem contactul cu apa. Daca as fi cu tine as putea merge pe apa neincetat.
-Este atat de placut sa stau aici cu tine, nu as mai pleca niciodata. Este un vis, un vis pe care il vad real. Stiam ca vei veni si am asteptat ziua in care sa ne cunoastem. Eu te vad altfel. Vad in tine un port de pe care vin si pleaca zambete inegalabile.
-Nu stiu cum sa-ti zic sa intelegi. Dar cand sunt cu tine totu-mi pare atat de clar... Ma simt atat de linstit privind marea cu tine. Parca as vedea toate chipurile care le-am vazut pana acum si parca as trai toate momentele pe care le-am trait pana acum. Parca mintea mea ar fi atacata de toate gandurile necugetate de pana acum... Parca as avea totul. De fapt am totul, numai avandu-te pe tine. Tu esti totul. Poti intelege asta? Nu uita niciodata asta, tu esti totul!
-Stii, trecutul cu viitorul se vor uni pentru a-ti reda tie iubirea prezenta. Sa nu uiti asta niciodata.
-Ce ai vrut sa spui cu asta?
-O sa iti dai seama la momentul potrivit, acum este prea devreme pentru a intelege. Ce simt eu acum nu poate fi comparat cu nimic, e de ajuns sa te stiu tinandu-ma in brate si privind amandoi marea. Este tot.
-Este tot ce ne-am dorit, tot ce ne-am fi putut dori, si tot ce ne vom dori vreodata.
-Iubito, priveste valurile cum se sparg in stanci. Se rup de aceasta lume si ne parasesc pe noi in ea. Ele se nasc pentru a muri si mor pentru a se naste din nou, de fiecare data mai puternice...
