holograma.[part.I]

tarandu`si talpile pe nisipul umed, rasufland incarcata, isi purta duhul de`a lungul malului.
soarele nu se inaltase insa.statea linistit in scorbura sa azurie.marea nu se deslusea de cer, era doar usor incretita, ca un vesmant in falduri creponate.
pe masura ce se apropia de tarm, fiecare val parea mai furios, spulberandu`se si aducand la mal spuma marii-ramasitele unei sirene.
valuri marunte si repezi ii rascoleau gandurile, se desfaceau in amintiri in evantaie iuti.
se simte neinsemnata, pierduta, dar napadita de fericire.isi arunca palaria alba decorata cu un pampon de culoarea caisei si, cu o smucitura domoala de sine, se opreste si ramane nemiscata inainte de a se cufunda in haosul marii.marea..suna si rasuna precum un suierat intr o sticla. suna si rasuna precum imaginea lui in mintea ei. s a dus..vartejul ii desparte. aproape ca isi pierdea sentimentul de dispret pe care i l purta marii..mahnirea aprinsa si indentitatea.valul o inghite, o ineaca, o inalta.
"sunt o holograma...'

1 Response to "holograma.[part.I]"

  1. ♦Daylight♦ Says:

    mda. dureros si in acelasi timp un adevar. depinde din ce punct de vedere privesti.