fara cuvinte.

Prisos nervos,
Plang mergand pe jos...

Momente grele,momente dure,
Momente placute si rele,
Tot ce am putut si am simtit
Tie ,persoana mea, mi te-am daruit.

Tristete,planset,lacrimi uluitoare
Prietenie infinita si nemuritoare
Fara tine as fi ajuns o nepasatoare
Insa te apreciez si te veghez surprinzatoare.

Fericirea-mi de pe buze a disparut
Odata ce ai intrat si ai inceput a urla
Iar linistea s-a transformat in universul tacut
Tu!tu!dar Tu! Am inceput a striga.

Am preferat sa ne oprim
Sa ne amagim,sa ne repornim;
Sentimentele de “la revedere”
Pentru ultima din bariere.

Si am sa-ti mai spun in particula
In molecula,in fractiune absoluta
Ca ultima bariera a timpului a fost decisiva,
Ca aceasta partida nu mai exista.

[Andrei Păcuraru]

2 Response to "fara cuvinte."

  1. Unknown Says:

    Stai linistita totu se va rezolva :*:*:

    Meriti tot!:*>:D<

  2. ♦Daylight♦ Says:

    Uneori,aceste intamplari sunt doar treziri la realitate,sunt niste semne de care trebuie sa stim sa ascultam. Calmul deseori este cel mai bu,si o situatie gandita la rece. Se vor rezolva :)
    Cat despre poezie,bine scrisa,subtila,dar suficient de clara.