beibi.

Apusul unei zile aspre din luna lui rapciune. Intra in casa. Isi scutura umbrela si o lasa la usa. Se descalta si se duce la bucatarie. Isi face o cafea tare si amara.. aducandu`si aminte de toate framantarile care o apasau de cand s`au despartit si de toate gandurile murdare care s`au asimilat. De cat de amara e viata ei fara el.isi aprinde o tigara. In fumul care o invaluia i se arata chipul lui. Aceleasi trasaturi, aceeasi figura, aceeasi persoana care, desi a lasat`o in urma, continua sa o chinuie si sa`i bantuie gandurile.
Se uita pe fereastra. Vede un cuplu de indragostiti ce alearga fericiti prin ploaie. Isi spune in gandul ei 'Asa eram si noi. Nu ne pasa de nimic atata timp cat eram impreuna. Nu conta ce zic altii daca noi ne iubeam. Contam doar noi. Dar totul s-a schimbat! Nimic nu mai este la fel ca ziua de ieri, care ne apropia. Acum seamana, mai degraba, cu acel maine care ne desparte. Din pacate nu mai exista 'noi'. Sunt doar eu. Doar eu cu mine.. o singura privire..'.De el nu mai stia nimic. O durea. O durea ca l`a pierdut. O durea ca nu o mai priveste ca pe Dumnezeu, ca nu mai e pata de culoare in viata lui decolorata..Incearca sa`l sune. Nu raspunde. Ii trimite un mesaj:'imi lipsesti..vreau sa te mai pot vedea inca o data..'. El nu raspunde. Toate cele intamplate in ultimu timp ii ravasesc sufletul pana in strafunduri. Izbucneste in plans. Se uita in ceasca goala de cafea. Pe peretele canutei se formase din zat, o inima. O lacrima ii aluneca de pe obraz, lacrima ce desparte inima din zat in 2 parti. Pentru ea era un semn.
Incearca sa para indiferenta. Arunca cu durere ceasca de perete. Zeci de cioburi zaceau in zatul de cafea ramas pe gresia rece. Si inima ei era acum pisata in mii de bucatele, dar o bucatica inca era la el si asta stia sigur. O parte din el o intregea si pe ea intr`un fel. 'De ce mi`am impletit inima de a lui si acum nu o mai pot despleti? Pentru ce? Pentru a`si completa el lista cu fostele?',se intreba in sinea ei. A crezut ca il cunoaste, dar el era pentru ea ca o forta care o impingea intr`o laguna fara de sfarsit. Iese pe balcon sa ia putin aer. Priveste spre cer. Era azuriu..cu o puzderie de nori de culoarea cenusei. Respira ca si cum ar muri intr`o clipa. Statea cu scrumiera in mana. La cea mai mica adiere de vant scrumul se ravaseste in aerul curat de dupa ploaie. Scrum era si inima ei atunci. Isi aducea aminte cum au reusit sa treaca impreuna prin greutatile vietii, ca valurile prin mare pana la mal. Isi aducea aminte cum s`a spulberat totul cand pentru el ea nu mai insemna nimic...acolo unde candva insemna totul. Incearca sa isi aprinda din nou o tigara. Nu poate. Vantul bate prea tare si ii stinge scanteia. Isi aducea aminte ca el era impotriva fumatului. Alt semn. Suna cineva la usa. Se sterge repede de rimelul manjit pe ambii obraji pana spre barbie si deschide. Era el.
-Buna.
-Buna.. raspunde ea intr`un tarziu putin uimita de aparitia lui.
-Pot sa intru cateva minute?
-Da. Singur.
El intra foarte posomarat. Abia isi tara picioarele, lasand dare de noroi pe gresia imaculata. Credea ca ea nu`l va ierta niciodata si nu`l va primi inapoi. Ea nu intelegea ce vrea.
Il invita in living. O camera deschisa si primitoare, cu multe tablouri si decoratiuni interioare. Se insaleaza si in ea un aer melancolic. Undeva, in fundul camerei, zacea pe podea un tablou parasit invelit intr`o panza bej. Curios din fire, el o roaga sa`i faca o cafea. Ea pleaca, el ramane singur. Dezgoleste tabloul si ramane cateva clipe pe ganduri. Era portretul lui. Un fior ii stapunge sufletul.Se gandeste ca acolo, undeva, cineva l`a iubit in tot acest timp.
Ea se intoarce cu cafeaua. Se privesc ochi in ochi. El face un pas spre ea. Ea se intoarce cu tarie. Nu vrea sa`i arate ce e inlautrul ei. El ii cade la picioare, spunandu`i ca o iubeste si ca a avut doar un moment de ezitare de la care a pornit totul.
-Nu te mai cred!
-Trebuie sa ma crezi. Te implor. Lasa`ma sa schimb ceva.. sa fac ceva pentru noi. Eu..chiar te iubesc.
Ea se intoarce. Ramane cu gura inclestata si incepe sa planga. El o imbratiseaza si o saruta pe frunte.
-Gata. A trecut totul..
Isi zambesc unul altuia si iau loc pe canapea. Afara apare din nou soarele. Cafeaua prinde din nou gustul dulce.